N-am sa vorbesc despre o terapie anume, sa expun un studiu de caz, am sa ma refer in primul rand la relatia dintre client si terapeut, din perspectiva terapeutului incepator, adica si din perseptiva mea, a angoasele si fricilor starnite in mine, a nevoilor si a asteptarilor, a trairilor starnite de primul meu contact cu un client.
In momentul cand esti in bancile scolii, tot ce auzi ti se pare foarte interesant, mirabolant pe alocuri, parca te si vezi cu clientul in fata si iti poti imagina la cat de special vei fi tu, cum vei stii sa-i captezi atentia cu ceea ce ai invatat…, cum il vei ajuta si cat de frumos vei lucra tu cu el…, cum vei aplica toate acele tehnici care ti se par usoare la momentul acela, la indemana si de bun simt…, cat de copmliant va fi el (clientul) si cum rezultatele vor aparea pe negandite, cum…si nu mai are sens sa contiunui aceasta fantasma a binelui adus de tine in viata persoanei care va sta in fata ta…in fata terapeutului care speri sa devii tu!
Toate avertizarile primate in scoala, toate sfaturile date pe fata sau micile secrete impartasite de cei care ne-au indrumat pasii spre psihoterapie lucreaza in tine si iti tes in jurul tau o platosa cu care crezi ca vei castiga toate razboaiele create de panicile, fobiile, anxietatile, depresiile si toata panoplia de tulburari cu care-ti va intra clientul in cabinetul tau.
Preocuparea principala si de baza a profesorilor in toate cursurile lor era sa-ti dea niste jaloane printre care sa schiezi cu gratie, dar fiind atent la limitele partiei date de clientul tau, ca nu cumva sa o parasesti si sa te trezesti pe cine stie ce coclauri fara sa mai stii de unde ai plecat si unde trebuie sa ajungi. E necesar de fiecare data sa gasesti si sa gandesti o terapie flexibila, creata special pentru clientul tau, pornind in primul rand de la specificitatea tulburarii lui, dar si de la nivelul lui cultural si educational, de la capacitatea lui intelectuala, de la originea mediului sau familial si nu numai.
Nu stiu daca tot ce-ai invatat in scoli iti vine in minte atunci cand te afli fata in fata cu clientul! Ce pot sa spun este ca primeaza calitatea ta de om, educatia pe care ai primit-o, dragostea ta pentru drumul pe care ti l-ai ales in frumosul taram al psihoterapiei, dorinta ta de a face un bine, de a ajuta persoana aflata in suferinta si care si-a facut curaj sa vina sa-ti puna sufletul in maini.
Gerson (2004) vorbeste despre “inconsitientul relational” descriindu-l ca “legatura nerecunoscuta ce leaga fiecare relatie, penetrand expresia si constructia subiectivitatii fiecaruia si insconstientul individual din acea relatie”. Cu alte cuvinte, apare interconecatarea simtita ca un “pod nevazut” intre client si terapeut” Gerson (2004) sau pe romaneste te simti “pe aceasi lungime de unda” cu el.
In cadrul terapiei, tot ce se intampla in momentele acelea, porneste din planurile paralele ale trairilor noastre, pentru ca actiunea se desfasoara in primul rand in mintile celor doi protagonisti si apoi ea este expusa ramanand in sarcina fiecaruia sa inteleaga ce a spus celalat.
Ca terapeut, tot ce trebuie urmarit este sa ramai in contact cu clientul in timpul sedintei,sa-ti tii in frau nerabdarea schimbarii pe care o urmaresti cu asiduitate in el, sa nu il invinovatesti daca el nu se ridica la inaltimea asteptarilor tale, dar in egala masura sa nu-ti fixezi standarde nerealiste, sa nu ramai blocat in aplicarea unor strategii sau a unui plan de tratament care vezi ca nu duce la niciun rezultat, sa nu intorci spatele contextului cultural din care provine ci sa te folosesti de el respectandu-i credintele, sa te incarci cu un munte de empatie, compasiune, rabdare si capacitate de ascultare, sa aplici ceea ce i se potriveste ca abordare, cuvinte, atitudini, tehnici, in doua cuvinte RESPECT SI FLEXIBILITATE!
