NARCISISM SI IDENTIFICARE

Adevarta esenta a mitului lui Narcis incepe atunci cand acesta, privind in apa, nu stie ca imaginea care-l fascineaza este a sa. In felul acesta, Narcis se indragosteste nebuneste de o frumoasa creatura pe care o vede reflectata in rau si de care doreste cu ardoare sa se apropie, sa o imbratiseze. Frustrat si dezamagit, este mirat de faptul ca minunata faptura ii raspunde prin oglindire cu aceasi disperare si neputinta.
Impartasirea sentimentelor lui de catre nimfa il impresioneaza si ii produce o avalansa de sentimente duale pe care nu stie sa le gestioneze, pe de o parte ar dori sa-i usureze suferinta creaturii de care s-a indragostit, sa o aline, sa o consoleze, sa o salveze, iar pe de alta parte se lupta cu frustrarea sa personala, fapt ce-i aduce multa suferinta si in final, moartea.
Atunci cand Narcis priveste oglinda apei si-si vede imaginea, el nu se recunoaste, el trateaza imaginea ca fiind a altuia, ca pe un obiect. Acest fel de a privi este de fapt o privire intoarsa sper oglinda interioara, o privire fantasmatica a unei parti din sine ca pe un obiect, identificandu-se cu el ca si cum ar fi exterior. La baza identificarii este regasirea in reflexia fidela a subiectului a obiectului matern introiectat deja in faza primara, tanand cont ca el provenea dintr-o nimfa acvatica, de fapt o recunoastere matriciara.
Melanie Klein, considera ca identificarea proiectiva este de natura narcisica pentru ca nu pot exista relatii de obiect decat daca acestea reprezinta si mai ales, daca contin o parte din subiect. Cel mai bine se vede asta in vis, unde personajele care apar sunt proiectii a unei parti din subiect, dar care sunt percapute de visator complet separate de propriul eu.
In cazul melancoliei, Freud explica narcisismul ca o pierdere de obiect care echivaleaza cu pierderea de eu pentru ca libidoul eului are drept obiect propriul eu.
Individul narcisic este dominat de interesul pentru propria-i persoana si de aceea Freud sustine ca schizofrenicul prin scufundarea in propria-i lume fantasmamtica, poate fi catalogat tot "narcisic" pentru ca se hraneste cu propriile productii.
In stare narcisica, obiectul  exterior este respins si urat (vezi  respingerea lui Eco de catre Narcis) asa cum sustine P. Heimann, retragerea in sine echivaland cu obtinerea placerii libidinale din iubirea obiectului intern care a fuzionat cu eul, adica cu sine insusi. Din punct de vedere obiectiv, Narcis este intr-o stare narcisica iar subiedtiv este intr-o stare de iubire de obiect.

Psiholog Mihaela Comisel