Femeia ca "sare a pamantului"

Vreau sa aduc un omagiu femeii, femeia fetita, femeia tanara, femeia batrana, femeia fertila si femeia mama indiferent daca a beneficiat de maternitate sau nu, femeia dedicata familiei, femeia sotie sau femeia singura, femeia bunica, femeia ca “sare a pamantului”.

In toate ipostazele, ea face fata vietii intr-un mod aparte, este plina de daruire, de dragoste, de empatie, de ravna, de straduinta, de bunavointa, de toleranta, de rabdare, de sacrificiu de sine, de mila si compasiune. Femeia are toate acestea dar nu are incredere in ea, face atat de multe si poate de aceea i se pare ca face prea putin, traieste intr-un triunghi dramatic, este salvatoare, alterneaza intre victima si martir, se culpabilizeaza, devine persecutoare si o ia de la capat intr-un carusel numai de ea stiut, dar merge mai departe, face ceva, lasa ceva in urma, se straduieste, se responsabilizeaza, nu se pune niciodata pe primul plan, ea are intodeauna pe cineva inaintea ei de care trebuie sa tina cont.

Femeia nu isi apartine defapt niciodata, ea se risipeste si se daruieste pana la pierderea identitatii lumii care o inconjoara incepand, cu familia, cu sotul, cu copiii ei, cu casa, cu bucataria, cu cratitele si oalele, cu mobilele, cu hainele si bijuteriile ei, cu prietenele, cu colegele, cu…si lista este lunga pentru ca implicarea ei nu are limita. Ma intreb de multe ori facand o analogie intre monocromismul masculin si policromismul femeii, cum poate fi inteleasa de primii? Cum poate intelege unul care nu poate vedea decat o culoare pe rand, fata de cele care vad viata simultan ca pe un caleidoscop?

Profilul viitoarei femei este croit inca din copilarie prin introiectiile pe care i le inoculeaza sistematic familia, tributara si ea la randul ei fata de familia din care provine si tot asa pana departe in negura vremurilor, intr-o lume plina de ierarhii si reguli croite prost dupa chipul si asemanarea unor persoane formatoare de opinie si cu influente, intr-o lume care ne place sau nu apartine unui gen care a stiut sa-si traga toate avantajele din asta, intr-o lume misogina.

Femeia nu-si apartine niciodata, ea se multiplica si traieste prin tot ce o inconjoara, da sens si gust lumii, femeia este sarea pamantului! 

Grup de dezvoltare personala pentru femei la 50 de ani

Din pacate sunt nevoita sa aman formarea acestui grup.

Am pornit foarte entuziasmata de ideea unui grup de suport pentru noi femeile la aceasta varsta pentru ca suntem intr-un prag al existentei noastre.

Am vazut pe propria piele cu cate lucruri m-am confruntat si nu am avut cu cine sa le discut, la cine sa apelez pentru problemele mele. Este inca un segment in societatea noastra neglijat. Consider ca femeile in  jur de 50 au un mare potential atat pentru ele cat si pentru cei din jurul lor.

Exista doua categorii de persoane, cele care au stiut de aceasta oportunitate si s-au inscris, poate mai mult din curiozitate sau motivate sa faca o schimbare in existenta lor, dar al caror numar nu a fost suficient pentru functionarea grupului si alta categorie care poate nu au aflat de acest grup sau inca nu au curajul sa-si ia viata in maini, au alte prioritati, prefera sa foloseasca in continuare negarea fata de problemele de care se lovesc.

Am incredere in forta femeilor de regenerare si crestere, in curiozitatea lor si-n dorinta de a face ceva care sa le imbunatateasca viata si de aceea sunt sigura ca ne vom strange pentru data viitoare suficiente persoane ca sa materializam acest proiect.

Am sa va tin la curent cu modificarea datei, pentru ca nu renunt la aceasta idee. Pana atunci, puteti lua legatura cu mine fie telefonic, fie prin scris. Puteti sa-mi scrieti doleantele si propunerile care le aveti legate temele viitoare de discutie in viitorul grup care va fi unul interactiv si unde ideile bune vor fi premiate.

Cu drag

Psiholog Mihaela Comisel

0721782889
mcomisel_58@yahoo.com

Probleme care apar la 50 de ani

 

Am creionat o serie de intrebari la care ar trebui sa-si raspunda o femei care a trecut de 40, 45 de ani sau cea care se indreapta vertiginos spere 55, 60 de ani. Nu stiu daca am acoperit toata panoplia de probleme, dar sigur sunt cateva dintre ele. Daca te regasesti cel putin intr-o proportie de 20% in aceste intrebari, atunci ar trebui sa-ti apleci atentia asupra ta cu insistenta si sa vezi macar in ce situatie te aflii ca sa stii ce este de facut! Poti sa-ti fixezi singura o tinta la inceput  spre care sa mergi, dar daca esti confuza si nu stii ce sa faci, cere ajutorul, poate impreuna vom reusi.

                                         

Cum reactionezi la primele semene ale imbatranirii (riduri, menopauza)?

Cat de “batrana” te simti in realitate?

Cum stai cu sanatatea si greutatea?

Simti ca au trecut anii si tu esti tot singura, fara partener si fara copii?

Iti mai doresti un copil la varsta asta, esti constienta de riscuri?

Te-ai gandit in ultimul timp la adoptie?

Esti acum intr-o relatie stabila sau nu?

Doresti sa mai fii langa un partener sau preferi relatii ocazionale?

Cat de mult mai ai incredere in tine ca femeie?

Cat de mult mai ai incredere in barbati?

Viata langa partener a devenit imposibila (vicii)?

Simti/crezi ca partenerul tau te inseala?

Cat de geloasa si posesiva esti?

Ce-a mai ramas din relatia cu partenerul tau?

Viata ta sexuala este intr-un declin?

Ce faci cand partenerul nu te mai iubeste?

Cat de mult esti dependenta de el?

Care este situatia ta financiara, poti sa te descurci singura?

Ramani sau pleci dintr-o relatie in care nu te simti iubita?

Ce faci cand el vine tot mai tarziu de al serviciu?

Cat timp petrece partenerul tau in fata calculatorului?

Cata atentie iti acorda partenerul tau?

Cat timp de calitate mai petreceti impreuna?

De cand nu ai mai mers cu partenerul la un film, o piesa de teatru sau la o distractie?

Cat de mult participa partenerul tau la nevoile casei?

Mai mergi cu partenerul in concedii?

Esti singura in doi?

Unde esti tu cand nu esti cu partenerul?

Iti mai iubesti partenerul?

Crezi ca partenerul tau te mai iubeste?

Cat de mult te mai valorizeaza partenrul la varsta asta?

Cum reactionezi daca aflii ca partenerul tau te inseala?

Esti capabila sa treci peste o infidelitate a partenerului?

Ce motive ai avea ca sa-l ierti si sa ramai in relatie?

Ce faci daca partenerul te paraseste?

Poti sa faci fata la varsta asta unei separari de partener?

Exista viata dupa un divort?

Esti capabila sa-ti lasi copiii sa-si faca viata lor?

Cat de egoista esti in legatura cu copiii tai?

Cata incredre ai in capacitatile copiilor tai?

Alegerile copiiilor tai te nemultumesc (scoli, parteneri)?

Ai devent bunica si nu esti inca pregatita?

Iti doresti sa fii bunica?

Copiii ti-au crescut si nu te mai vor langa ei?

Cat de mult te implici in viata copiiilor tai?

Ti-au plecat copiii din casa/tara si ai ramas singura?

Cum este viata dupa ce copiii au parasit “cuibul”?

Ce faci cu libertatea ramasa in urma plecarii copiilor?

Spectrul singuratatii te mistuie?

Cum iti gestionezi timpul cand esti singura?

Mai ai un loc de munca sau esti disponibilizata/somaj?

Ce sanse crezi ca mai ai sa te angajezi la varsta asta?

Cat de capabila te simti sa particip la un process de recrutare?

Ce stii sa faci cel mai bine?

Ti-a placut profesia ta sau ai dorit intodeauna sa faci altceva?

Cat de mult mai contezi la locul de munca fata de cei tineri?

Simti ca ai vrea sa practici si alte profesii?

Cat de mult mai ai incredere in fortele si resursele tale?

Ce talente ai avut si nu le-ai mai folosit demult?

Esti tentata sa te apuci iar de invatat, de vreo facultate?

Cum stai cu sanatateata in familia ta?

Cum gestionezi bolile familiei extinse (parinti, socrii)?

Cum te impaci cu gandul pensionarii?

Crezi ca mai exista viata si dupa pensioanre?

Va invit sa va alaturati grupului nostru de dezvoltare personala pentru femei la 50 de ani (ma refer la doamne incepand de la 40 de ani pana la varsta pe care nu si-o arata si care vor sa faca ceva cu viata lor), eu le numesc „nascute doar mai devreme!”, unde veti gasi sprijin intr-un mediu securizant pentru problemele d-vs cu care va confruntati acum. 

Organizator: Cabinet Individual de Psihologie - Mihaela Comisel
Data inceprii: 28 februarie 2013

Locatia: Bucuresti, str. Alba, nr. 12

Persoana de contact: psiholog Mihaela Comisel
Telefon: 0721782889

Grup de dezvolatare personala pentru femei la 50 de ani. Influenta menopauzei.

Instalarea menopauzei se poate considera “la ea acasa” dupa trecerea a cel putin unui an de cand nu mai ai menstruatie. Ea poate aparea incepand chiar si de la 30, 40 de ani (menopauza precoce) dar intr-un procent foarte mic de 5%, insa media de varsta cand ea se instaleaza este totusi de 50 de ani, interviul fiind cuprins intre 40-55 ani. Etimologic, cuvantul isi are originea in limba greaca (menos=hemoragie si pausa=sfarsit) si defineste sfarsitul unei perioade din viata unei femei.

Pana la instalarea ei insa, ciclurile menstruale sunt neregulate, corpul femeii si nu numai, intra intr-un fel de furtuna hormonala si intr-o tensiune psihica care o da complet peste cap, este coplesita de simptome pe care nu le-a mai cunoscut inainte incepand cu acele transpiratii cand iti este lumea mai draga, adica este suficient sa ai o emotie, ca esti inundata din cap pana in picioare, are insomnii, nu se poate concentra si uita de la “mana pana la gura”, ii scade autocontrolul, stima de sine si apar ca niste floricele complexele de tot felul, mai ales cele de inferioritate. Asta nu ar fi nimic, dar urmeaza cortegiul de probleme legate de:  greutate cand te ingrasi si cu un pahar de apa, oboseala crancena de dimineata pana seara chiar si atunci cand nu faci nimic, de transpiratiile nocturne cand te scoli in creierul noptii cu ceafa leoarca si cu stari de rau in tot corpul, de cefalee, cu atrofia genitala si lipsa libidoului care-ti aduc probleme in cuplu ca un “bonus” la cele deja existente. Peste toate astea troneaza starea de iritare (+ /-) pe care o ai tot timpul sau trecerea brusca de la o stare la alta (“o masca rade, o masca plange”), starile de plans din te miri ce, completate cu o sensibilitate exacerbata, anxietati generate de frici si griji de tot felul dar mai ales de trairi legate de pierdere (pierdera feminitatii, a tineretii) si care pot culmina cu depresiile.

Probleme apar mai ales atunci cand esti aruncat in aceasta postura fara sa fii avertizat, ma refer la noi, femeile care am avut probleme si care avem interventii chirurgicale in zona genitala, favorizand brusc aparitia menopauzei (histerectomia) la varsta la care nu esti pregatita, adica fara acea perioada de purgatoriu, cand nu mai beneficiazi de timpul necesar adaptarilor treptate. Aceasta agresiune asupra corpului creeaza mari dezechilibre la nivel fizic (infertilitate) si mai ales psihic. Indiferent de varsta pe care o ai la acel moment, faptul ca nu mai poti avea copii (una este sa nu ti-i doresti si alta este sa nu poti sa-i faci!), ca ti-a fost luata aceasta posibilitate a creatiei este perceputa ca o amputare, ca un handicap. Este nevoie de un suport psihologic imediat atat preoperator cat si postoperator si o sustinere constanta pana la acceptarea situatiei in care te aflii. Este nevoie de o terapie de substitut, o interventie terapeutica acordata prin consiliere, psihoterapie, informare.

Toate aceste stari ii modifica femeii comportamentele si cognitiile despre lume si viata si ele prind radacini si se dezvolta in functie de istoricul personal al fiecareia, de antecedentele comportamentale, facand ca patternurile disfunctionale sa se accentueze. Astfel pot creste iritabilitatea, ostilitatea, agresivitatea, comportamente care pot avea repercursiuni somatice si care pot duce la imbolnaviri ale aparatului respirator, la boli de inima sau la boli cronice degenerative. Nu mai vorbesc de influenta acestor manifestari asupra relatiilor interpersonale care au sansa sa devina in scurt timp tensionate sau la etichetari de genul “las-o draga, ca-i frustrata, e la menopauza!”.

In aceasta etapa a femeii, este nevoie de un suport sustinut din partea persoanelor apropiate (sot, copii, rude, prieteni), pentru ca fara el, depresia si anxietatea pot capata forme severe. Are nevoie de ajutor specializat in primul rand preventiv chiar din momentul cand este invadata de toate aceste trairi noi daca au apucat sa se instaleze. Femeia trebuie ajutata sa apeleze la resursele ei, la capacitatile ei de a renaste, sa ramana in echilibru, dar mai ales sa-si regaseasca increderea in ea si-n fortele proprii astfel incat sa-si reconsidere viata si existenta in noii termeni.

Va sfatuiesc dragi doamne sa nu va lasati coplesite si sa apelati cu incredere la diferite metode de combatere a efectelor menopauzei fie apeland la medicamente, fie la consiliere, psihoterapie individuala sau de grup unde veti fi invatate sa faceti fata acestui stres si veti avea posibilitatea sa impartasiti trairile impreuna cu alte persoane care trec prin aceleasi situatii. Viata merge inainte si ea apartine celor care sunt flexibili, deschisi la minte si motivati sa-i faca fata in toate etapele ei.

Va invit sa va alaturati grupului nostru de dezvoltare personala pentru femei la 50 de ani (ma refer la doamne incepand de la 40 de ani pana la varsta pe care nu si-o arata si care vor sa faca ceva cu viata lor), eu le numesc „nascute doar mai devreme!” unde veti gasi sprijin pentru problemele d-vs intr-un mediu securizant.

Rolul si obiectivele grupului:

- sa inveti sa te iubesti si sa te accepti asa cum esti

- sa reinveti sa comunici nevoile tale si sa tii cont prioritar de ele

- sa-ti identifici emotiile si temerile si sa le intelegi originile

- sa-ti identifici gandurile negative automate si credintele irationale

- sa-ti restructurezi schemele cognitive rigide in scheme flexibile si adaptate la nevoile si         
   telurile tale prezente

- sa inveti sa-ti intelegi corpul si ce mesaje trimite el prin simptomele pe care le ai

- sa inveti asertivitatea si sa-ti exersezi rabdarea

- sa-ti ameliorezi starile depresive si anxioase

- sa-ti accepti varsta cu avantajele si dezavantajele ei si sa te repliezi pe ceea ce poti sa faci
  in situatia data, nu pe ceea ce nu poti sa faci

- sa-ti imbunatatesti comunicarea si sa dobandesti abilitati noi

- sa-ti recastigi speranta, sa privesti in viitor, nu in trecut, sa faci alegeri care sa-ti   demonstreze ca niciodata nu este prea tarziu sa traiesti viata asa cum ti-ai dorit

- sa petreci timp pretios intr-un mediu securizant si langa persoane care trec prin   aceeasi experienta ca a ta si din a caror viata poti invata prin oglindire si relationare   constructiva.

Organizator: Cabinet Individual de Psihologie - Comisel Mihaela

Conditii de participare la acest grup:

- se va face in prealabil o programare la o sedinata de cunoastere si evaluare care se va tine cu o saptamana inainte de inceprea grupului. Taxa pentru aceasta sedinta va fi de 60 lei.

Cine se poate inscrie:

- pot participa persoane incepand cu varsta de 40 de ani (+/-) pana la acea varsta la care va    simtiti in stare sa faceti ceva cu viata d-vs (fara limita). Locurile sunt limitate!

- persoane motivate care sunt dispuse sa investeasca in propria persoana si in nevoile pe   care si le-au neglijat pana acum.

Data inceprii: 28 februarie 2013

Durata sedintelor: 18/18.30÷21 (le vom putea modifica impreuna)

Numarul total de ore: 30 ore (10 intalniri, exceptand lunile de vacanta)

Frecventa sedintelor: saptamanal sau bilunar (vom stabili impreuna)

Taxa de participare: 50 lei

Componenta grupului: 8-12 persoane

Locatia: Bucuresti, str. Alba, nr. 12 (de la P-ta Unirii 10 minute pe jos pe linia tramvaiului 32, sau 2 statii cu tramvaiul 32 – statia Regina Maria, in cadrul Clinicii Psihosucces de Psihoterapie Integrativa condusa de d-na Camelia Stavarache)
Pentru detalii si inscriere: va rog sa-mi trimiteti un e-mail la adresa mcomisel_58@yahoo.com cu subiectul “inscriere dezvoltare personala”. Va rog sa-mi trimiteti si un numar de telefon. Veti primi o confirmare telefonica sau in scris precum si informatii legate de eventualele modificari.
Persoana de contact: psiholog Mihaela Comisel

Telefon: 0721782889

PERSOANELE URATE AU SANSA SA FIE MAI FERICITE!

Ascultam de dimineata la radio in drum spre serviciu comentariile unui personaj destul  de cunoscut atat pe sticla cat si la radio si ma gandeam ca este probabil o persoana fericita, la casa lui cu doi copii frumosi, un baietel mai mic si o fetita mai mare, istet si talentat, consecvent pe drumul lui de multi ani. M-am gandit in acelasi timp ca nu este un Adonis, chiar este o persoana urata la fata, mic de statura, lipsit de forta specifica sexului sau, dar carismatic.

Am stat si am reflectat gandindu-ma ca de fapt, persoanele urate au mai multe sanse sa fie fericite decat cele frumoase printr-un fel de compensare, sunt mai multumite si impacate cu soarta lor, nu emit pretentii si nu au asteptari mari de la cei din jur si poate nici de la viata in mod special. Nu cauta perfectiunea, isi permit sa greseasca pentru ca nu trebuie neaparat sa impresioneze, nu asteapta laude, nu-si pun stachete prea sus si in general, viata le ofera si cai alternative pe care le folosesc cu succes, pentru ca au o inteligenta de tip compensatoriu.

Referirea o fac fata de persoanele care sunt constiente de aspectul lor, persoane care nu se cred ceea ce nu sunt si care sunt intr-o normalitate psihica!  Va dati seama ca nu am facut nici un studiu pe tema asta, e un punct propriu de vedere, ma bazez empric pe anii din spatele meu si pe simtul observatiei! Deci, sa revin, de unde stim ca suntem frumosi sau urati? Fiecare este obisnuit cu figura sa in oglinda, se vede „frumos” (de la asta porneste) pentru ca frumusetea este relativa si este „in ochii privitorului!”, dar asta le este confirmata sau nu de cei din jur. Cel care este echilibrat psihic, isi accepta aspectul, defectele si incearca de cele mai multe ori instinctiv sa se foloseasca de atuurile care nu sunt la vedere (inteligenta, indemanarea, atitudinea, etc.).  

Ceea ce stiu este faptul ca omul este facut sa recunoasca frumosul, armonia, echilibrul, simetria, sa le caute cu asiduitate peste tot, sa se inconjoare cu ele, sa fie in preajma lor si cand le gaseste sau le descopera, sa le posede. Atunci cand nu vedem frumusetea, intervine capacitatea noastra creativa, adica completam cu proiectiile noastre ceea ce nu ne place sau ceea ce lipseste ca si cum tabloul imperfect din fata noastra ar fi refacut astfel incat privindu-l sa-i gasim ceea ce cautam pe gustul nostru si intr-un final sa poti macar sa spui: „nu e frumoasa, da mi se pare interesanta”! Pentru ca sa gasesti frumusetea si acolo unde nu este, faci tot felul de miscari in sensul asta, adica iti mijesti ochii astfel incat privind prin fanta icetosata a lor sa dispara detaliile neplacute si asperitatile, te indepartezi, te dai un pic pe spate ca sa pui distanta incecand sa vezi in ansablu, faci efort sa gasesti ceva de care sa te agati si in final sa-ti poti tese acea imagine care sa-ti placa si in care sa te regasesti macar putin si-n care narcisismul tau sa fie satisfacut. S-ar putea ca acel tablou „urat” sa-ti placa datorita efortului depus si a investitiei personale, sa-l apreciezi mai mutl tinand cont ca este si „creatia ta”, contine ceva din tine!

Cand frumusetea apare, o recunosti dintr-o mie, te apropii de ea si nu poti sa te abtii sa nu te exaltezi si sa spui „ce frumoas, ce minunat!”, sa ti se mareasca pupilele, sa te emotionezi si sa incepi sa freamati cu toate cele 5 simturi, dar in acelasi timp crezi ca frumusetea este normala, fireasca, parca te regasesti in ea, este deja o parte a ta care ti se releva, te identifici chiar daca nu ai motive si in acelasi timp ti se cuvine si nu este nevoie sa platesti pentru asta sau sa mai faci un efort suplimentar.

Persoanelor carora li se spun mereu si cam in toate circumstantele ca sunt frumoase (ma refer la exterior!), primesc complimente, sunt in centrul atentiei, etc, capata constiinta frumusetii lor inca din copilarie, cresc cu ea. In felul acesta isi construiesc niste asteptari mult prea mari, se invata cu complimentele si le doresc tot timpul, vor sa fie mereu in vizor, devin pretentioase, arogante, invata comportamente care le confirma atitudinile si incep sa aiba pretentii la tratamente speciale. Ele nu trebuie in prima instanta sa lupte pentru drepturile lor precum persoanele urate, nu-si ascut simturile si nu-si exerseaza inteligenta pentru a razbate in viata, vin cu masca frumusetii si de cele mai multe ori obtin ceea ce doresc, dar nu sunt niciodata multumite de ce primesc. Din pacate, vor fi si foarte dezamagite, pentru ca de fiecare data vor crede ca li se cuvine mult mai mult, ca merita, ca frumusetea lor trebuie rasplatita...nu se vor regasi in nimic si vor fi vesnic  in dezacord cu cei din jur.

Nu toata lumea este insa dispusa sa plateasca pretul frumusetii chiar daca o cauta intrinsec, depinde de persoana in cauza, de educatie, de prejudecati, de tipul de societate si mai ales de circumstante  momentului si de aceea aceste persoane „frumoase”, vor sfarsi fie prin a fi nefericite, frustrate, neampacate si neamplinite, ramanand langa oameni poate nepotriviti pentru ele (tributare problemelor intalnite, a tipurilor de atasament si a patternurile create in istoria lor de viata) fie resemnate, plangandu-si frumusetea nerecunoscuta si neapreciata, gandidu-se ca „nimeni nu le merita cu adevarat!’ niste candidate la singuratea care va duce in final la insingurare.

SINGURATATILE NOASTRE

Una din cele mai cumplite trairi ca intensitate si suferinta este singuratatea, mai ales cand esti aruncat in ea fara voie, cand cei in care ai avut incredere te-au dezamagit sau  te-au abandonat, cand nu-ti mai gasesti rostul si sensul vietii, cand inima iti plange si nici o logica din lume nu o alina.

Singuratatea este un cuvant compus din cuvantul „singur” si sufixul „–atate”, care poate lua diverse forme (eternitate sau temporalitate), este o emotie pe care o simti atunci cand nu mai relationezi cu ceilalti, cand nu simti iubire din parea lor si mai ales cand te-au abandonat. Ea poate fi de mai multe feluri in functie de ceea ce a  provocat-o si are efect asupra persoanei care este tributara mecanismul ei de coping („locus of control” intern sau extern), de filtrul propriu, de patternuri si genul de atasament pe care l-a dezvoltat in copilarie, de varsta si conditia sociala, de gravitatea momentului, de existenta unor boli fizice sau psihice sau de circumstantele create la un moment dat.

Eu as alege doua cazuri majore care provoaca singuratatea (fara sa fie vorba din start de o patologie):  

- singuratatea autoimpusa, este o singuratate pozitiva necesara la un moment dat pentru devenirea ta ca om, pentru regasirea ta interioara, pentru a putea sa meditezi in liniste la valorile tale sau la sensurile vietii, pentru a te ragasi, a te linisti, a trai in pace cu tine sau pentru a munci, a te dedica unei pasiuni, pentru a te rasfata, este ceva pretios, este alegerea ta ca un bonus binemeritat la un moment dat,

- singuratatea impusa de altii este perceputa de obicei ca o pedeapsa, este sinonima cu abandonul, cu doliul, cu divortul, cu moartea, este vestibulul catre durere psihica si fizica, in ea se vor dezvolta germenii melancoliei, a stresului, a depresiei, a anxietarii, a panicii, a fobiilor si a bolilor psihosomatice,

Insingurarea sau instrainarea,  este o singuratate negativa, este o implozie in sine si este in general o consecinta a singuratatii impuse de altii, este un mecanism de aparare al psihicului care nu mai suporta presiunea exterioara si careia nu-i mai face fata, este singuratatea simtita in mijlocul celorlalti, o retragere intr-o lumea a ta paralela cu cea din afara, este confuza si paralizanta, este o singuratate in multime ca si cum tu ai fi tot timpul intr-un cub de sticla, nimic nu trece de la tine spre afara, nimic nu intra din afara spre tine, este un moment in care nu-ti mai gasesti sensurile, rostul, o smulgere, o instrainare de tot si de toate, este o consecinta dar si un preambul al stresului, a depresiei, a anxietatii, este anticamera spre patologie, spre renuntare la lupta si care poate duce spre suicid.

 Siguratatea este ceea ce apare dupa un „razboi”, dupa o lupta dusa in prealabil cu cineva sau cu ceva din care o parte iese invingatoare si alta infranta.

Pentru cel care iese victorios din lupta, este singuratatea autoimpusa necesara pentru asi savura victoria, este timpul pentru incarcarea bateriilor, a refacerilor pe toate planurile, a cresterii increderii in fortele proprii, pentru a savura victoria si asi face planuri de viitor, este ceva pozitiv si pretios, totul este sa stie cand sa se smulga din ea pentru a incepe o noua odisee.

Pentru cel invins, singuratatea este impusa, este cea in care esti aruncat, este perceputa ca o pedeapsa, este momentul cand isi linge ranile, cand se invinovateste, cand se autocompatimeste si-si plange de mila, cand este atat de dezamagit si frustrat incat nu mai vede nici o iesire, cand viitorul nu exista ci doar momentul infrangerii si cand lumea nu poate fi privita decat prin aceasta prisma, este un timp negativ care-i consuma si putina energie care i-a mai ramas din lupta anterioara fara sa existe sansa sa-si refaca fortele, este timpul care-l va secatui si care-l va duce sigur spre instrainare si insingurare, este drumul spre depresie sau patologie. 

Este situatia in care cel in cauza fie are putere si resurse sa se adune si sa iasa singur din ea (caz fericit din care v-a iesi intarit!) sau sa ceara ajutor, fie este ajutat de cei apropiati care observa la timp starea in care este aruncat si au suficienta putere de convingere incat sa-l indrume catre persoane avizate. Daca ajutorul nu vine la timp, insingurarea produce sechele de cele mai multe ori mari care se vor croniciza si vor contine o vulnerabilitate oricand pasibila de a fi activata cand conditiile exterioare se vor repeta.

Constructia individului este creata pentru a functiona pe toate planurile. Uneori, pe drumul vietii suntem pusi la tot felul de incercari, dar indiferent de ele, avem resurse sa le depasim, tot ce ar fi de preferat sa facem este sa ne oprim pentru o clipa si sa cautam in noi cu rabdare si tenacitate.  Daca nu reusim singuri, atunci trebuie sa cerem ajutor de la cei din jur sau de prefereat de la persoane profesioniste care ne vor ghida sa gasim sau sa constientizam valorile pierdute, cu care apoi vom reconstrui speranta si vom arunca punti spre viitor.

Grup de dezvoltare personala pentru femei la 50 de ani

Problematicile femeilor de 50 de ani sunt multiple si sunt in functie de categoriile din care fac parte: femei casatorite sau singure in doi, femei inselate, femei divortate, femei necasatorite, femei vaduve, femei “barbat”, femei “copil”, femei “om de afaceri”, femei “doica”, etc. intr-un cuvant femei la 50 de ani care au totusi viitorul in fata. Va spun fara tagada ce exista speranta pentru fiecare categorie sa-si depaseasca problematicile si sa se redefineasca. Iti trebuie doar un dram de vointa ca sa-ti poti schimba “azimutul” si atunci unghiul prin care vei vedea viata iti va releva alte valente si un drum mai drept.

Este timpul sa ceri ajutor indiferent de problema pe care o ai, sa-ti deschizi mintea, sa investesti in tine (destul pana acum au fost ceilalti pe primul plan inaintea ta!), sa participi la grupuri de dezvoltare personala unde poti impartasi din experienta ta intr-un mediu securizant si mai ales unde poti sa inveti din experientele celorlalte persoane aflate intr-o situatie similara cu a ta, este timpul sa nu te izolezi, sa nu-ti plangi de mila si sa te gandesti cu speranta ca daca ai ajuns pana aici, inseamna ca poti merge si mai departe, ai de ce si ai si cu ce, numai ca nu iti dai seama acum. Viata merita traita si la aceasta varsta, dar nu oricum, conditia principala este sa vrei sa ti-o faci frumoasa, sa inveti iar sa speri!

Organizator: Cabinet Individual de Psihologie - Comisel Mihaela
Data: 28.02.2013
Durata: 3 ore si ½, interval orar 18:00-21:30
Pret: 50 lei/persoana
Numar participanti: 8-10 persoane
Contact: Psiholog Mihaela Comisel
E-mail: mcomisel_58@yahoo.com ; mihaelacomisel@gmail.com
Tel: 0721-782.889
Locatia: Bucuresti, Bucuresti, str. Alba, nr. 12 (de la Pta Unirii 10 minute pe jos pe linia tramvaiului 32, sau 2 statii cu tramvaiul cu tramvaiul 32 - statia Regina Maria)
Astept inscrierile voastre! Grupul va avea in componenta 8-10 persoane si va incepe de luna viitoare, intalnirile urmand sa fie odata pe luna si vor dura pana la atingerea a minim 30 de ore de dezvoltare personala.